Capra raioasa simbol national

Inteligența unui popor se poate stinge?
Iată un subiect ce ar trebui să dea de gândit tuturor. Celor plecați, care din diverse considerente au renunțat la limba maternă, chiar dacă doar în parte, dar și celor rămași, care nu s-au îngrijit niciodată de acest aspect al propriei existențe, repet, din varii considerente: pătură socială basă, educație dar mai ales lipsa ei, mijloace de trai precare ecc.
O întâmplare aș zice aproape comună, de acum câteva zile, dar cu conotații profunde, m-a făcut să mă gândesc la acest aspect al lucrurilor: Înainte, ca să distrugi un popor, era nevoie de secole, acum îmi pare că au ajuns 30 de ani ca să ne transformăm în niște chestii stranii ce nu-și găsesc nici locul, nici sensul. Pendulăm între țări diferite, definind casă mai mult un soi de amintre decât o realitate certă, timp în care pierdem simțul limbii materne fără să-l fi câștigat pe cel al celor împrumutate, avem pretenții și ne dăm aere, că doar capra râioasă ține întotdeauna coada sus.
Un individ de vreo 45 de ani, păr blond și ochi albaștri, fizionomie estică, bag seamă conațional când deschide gura, așteapta agitat în coada celor care pentru motive de călătorie ori de serviciu sunt nevoiți să-și facă testul covid. Lângă el un altul, la fel de blond, dar de naționalitate norvegiană, cum aveam să constat nu peste mult timp, în momentul verificării documentelor; acestuia, fratele meu român, cu documente italiene în regulă, îi explica cu voce înaltă, în dulcele grai românesc, că „aici, în Italia, trăim în lumea a treia, ăștia vaccinează după reguli, a început cu cei mai bătrâni. În România, în schimb, domnule, ăia trăiește bine, acolo se vaccinează la cerere, unde și când vrei! Dar stai liniștit, nu-ți face griji, că-ți verific eu hârtiile, că vei vedea că asta (adică eu, n.n.) e capabilă să-ți greșească rezultatul….” Recunosc că de ceva vreme nu mai dau atenție la idioțenii de tipul patriotismului dus la extrem când trăiești într-o țară străină și îți e ușor să vorbești pentru că n-ai nimic de pierdut, sau a ipocriziei formă de jonglare cu diverse situații când și cum îți convine. De data asta, poate și pentru că modul rar și sacadat de pronunție a cuvintelor și cele două dezacorduri în trei fraze, împreună cu idioțenia situației, mi-au facut sângele să-mi svâcnească un pic în tâmple și bunul simț, de obicei liniștit și la locul lui, să-mi vocifereze. L-am întrebat în limba țării „din lumea a treia”, cum el a definit-o, în sens de transparență față de celelalte persoane, de ce trăiește aici, într-un loc pe care e evident că îl detestă? De ce nu merge să trăiască în România civilizată? Și de ce crede că frustrările personale îi dau dreptul să judece un popor sau altul? De ce aceste gânduri și le exprimă ascuns după limba maternă ca un hoț și nu deschis așa cum e corect? La toate întrebările mele a răspuns cu un soi de explicație chinuită că prietenul lui trebuie să ajungă în Franța și că francezii sunt ”bastarzi”. Că, na, știți și voi că pentru orice problemă e întotdeauna vina altuia. A mai adăugat și că eu nu știu cum stă situația în aceste țări… Eu aș fi vrut să-i răspund că măcar despre două dintre ele câte ceva știu. Aș fi vrut să-i spun și cât de rău mă simt de câte ori îmi dau seama cât de capre râioase cu coada sus suntem. Dar am simțit că n-ar fi avut sens.
Așadar, e acesta tabloul care mi-a purtat în minte întrebarea ce face titlul acestor rânduri, pentru că, din păcate, Marian nu e un caz izolat, de mariani e plină lumea! Eu cred că să renunți la propria limbă e primul simptom al tumorii, dar să nu fi dat niciodată destulă importanță pentru a o învăța și a o folosi corect e ca și când te-ai fi născut deja bolnav. Să folosești o limbă înseamnă să gândești și să simți în acea limbă, să folosești mai multe, fără să renunți la cea maternă înseamnă să te îmbogățești considerabil, pentru că, din punctul meu de vedere, să înlocuiești propria limbă ori să o folosești greșit, și aici nu mă refer doar la formă, nu e decât o alegere distructivă care induce inevitabil la gânduri confuse și la pierderea propriei identități. Mintea e o minune, se modifică și într-o direcție și în cealaltă, acceptând inacceptabilul. Gândurile, ideile, conceptele cu care te-ai născut, care s-au format și te-au format în timp, mor unul după altul nemaiputându-se materializa în cuvinte, nuanțe, ori conotații ce, în mod natural oferă mii de posibilități, mutilându-ți identitatea și distrugând propria realitate culturală. Mai mult decât atât, pierderea sensului limbii atrage după sine pierderea logicii, principiul bazilar al interpretării realității se evaporă în nimic, iar fără discernământ orice individ ori eveniment nu se mai distinge de un altul, pentru că în absența unui principiu care să stabilească adevărul și falsitatea, orice ipoteză are aceeași greutate, ceea ce, să recunoaștem, conduce la pierderea identității unui popor și implicit la pierderea inteligenței acestuia. Un popor fără inteligență, un popor format din indivizi ca prietenul meu de mai sus care nu respecta limba țării în care trăiește, dar nici pe cea a țării din care provine, dar care își permite să judece realități pe care mă tem că nici nu prea le înțelege, e un popor ușor de manipulat, atât de o Putere internă care vrea să-și impună propiile reguli, chiar dacă false, uneori letale, cât și de puteri externe care nu fac decât să-și urmărească propriile interese. Propagande false, de cele mai multe ori totalitare, decid pentru noi, iar distrugerea elitei intelectuale e grandioasă. Ajunge să arunci un ochi în jur ca să-ți dai seama că nu mai există niciun personaj care să merite să stăpânească ereditatea minunată a acestui popor, al nostru. Figuranți polemici au luat locul oamenilor de știință, vulgarizând domenii și materii delicate și vitale. Personaje ignorante, vândute, bolnave de interese și putere conduc un popor fără scapare. În acest context, mi se întâmplă des să privesc oameni în față și să mă întreb dacă inteligența unui popor se stinge. Și dacă răspunsul e da, atunci ce-i de făcut? Nimic. În fond, la ce folosește un popor inteligent…
Primit de la Anuti Costanda

Propulsată de WordPress si Elementor Pro | Creat de Altaba.Ro