Goana spre oras

Autobuzul sosi în staţie cu întârziere de câteva minute, şoferul transpirase de parcă cineva turnase o vadră de apă peste el.Mai ales că ,din când în când îl aprostrofa câte o bătrănică: ba că merge prea tare, ba că merge prea încet, ba că-i răstoarnă într-un şant până să apuce să vadă piaţa din Lugoj.Toată lumea se înghesuia să ajungă la Timişoara cu căţel, cu purcel.Careva ţinea gâştele prinse cu funde într-o sacoşă de culoare maro ruptă pe alocuri, alta se grăbea să-şi şteargă transpiraţia de pe frunte atingându-şi baticul multicolorat, simţindu-l ud.Cei trei bărbaţi se aşezară în spate de tot profitând de momentul acela când deja se dăduseră jos jumătate din pasageri.Cel mai solid dintre ei, un ins bărbos, cu priviri piezişe, se ridică ,apoi se coborî din maşină reuşind să se strecoare iute când măgăoaia porni.În Pui se dădură jos traversând.Găsiră postul de miliţie pitit între doi duzi, nimeni pe drum, linişte.Probabil că agentul de miliţie dormea dus într-un loc umbros, cine să-l deranjeze? Intrară înăuntru, al doilea ins, desfăcu uşa sărind în viteză direct pe nefericitul agent.Îl legă fedeleş lovindu-l cu pumnu apoi de două ori.Surprins, acesta căzu în nesimţire fără măcar să scoată un sunet:
-Vezi Ticule unde au rastelul de arme! Iute până nu se trezeşte altu’ să vie în post!
Cel numit Ticu, aşeză pe masă două pistoale Makarov şi se întoarse în rastel după muniţie.Bărbosul ridică pistoalele, le verifică zicând:
-Vezi mă Ţurlea ce face ăla acolo? Mi să nu ne prinză careva pe aici! Zi să se grăbească!
Scoase iute fişa telefonului decuplându-l apoi ieşiră toţi trei în stradă aşteptând.Autobuzul sosi, de data asta plin cu oameni, dacă primul se golise, al doilea parcă ţinuse morţiş să-i adune pe toţi.Urcară străduindu-se fiecare să-şi facă loc.Ticu se plasă lângă o fetiţă ce-şi ţinea păpuşa în braţe, zâmbindu-i.De fel , el era un copilăros, o fire aiurită, pusă mereu pe distracţie, spre deosebire de Larie, bărbosul..Acum însă îl ardea pistolul în buzunar.Larie făcu semnul din cap:
-Nimeni nu mişcă! Nu vă vrem răul! Tu! Îi puse pistolul sub bărbie şoferului .Tu! Nu mai opreşti până în graniţă! Dacă nu faci ce-ţi spunem, te ucidem!
În secţia unu a DSS-ului din Timişoara , agenţii soseau şi plecau după cum le dictau cazurile: fie tovarăşul avea vizită, fie unii mai ghinionişti intrau în dispozitiv pază, fie săltau câte un dizident pe care-l aduceau iute ,coborându-l la punctul de anchete.Cornel Vişoiu moţăia efectiv, ultima noapte fusese de pomină, mâncarea grasă îi producea balonări iar vinul dureri de cap.Visa că cineva trage de el, realizând că nu e vis deloc:
-Tovarăşu! Tovarăşu căpitan! Urgenţă! Teroriştii au deturnat un autobuz şi ameninţă că omoară toţi pasagerii!!!
Dintr-o dată, celula de criză îşi adună toţi oamenii într-un birou făcându-i să vorbească, să ceară, să caute.
-Amu s-au trezit nenorociţii? Să-mi vie azi femeia cu fata în vizită! Io’ trebuie să umblu de nebun!!
-Pregătiţi o echipă de intervenţie rapidă! Maiorul Badea întinse o hartă jucându-se cu degetul pe linia trasată.Plasează echipa de intervenţie Lugoj în curba asta mare..

Propulsată de WordPress si Elementor Pro | Creat de Altaba.Ro